Home sweet home

E atat de bine acasa....!!!!!!! Stelele se vad mult mai bine din gradinita mea cu flori alaturi de tovarasul meu Laky care se aseaza comod in bratele mele si ma priveste parca vrand sa fie sigur ca eu sunt cea care il mangaie. E atat de liniste..doar cate o masina se mai aude in noapte trecand nervoasa pe strada. Cum sa fi nervos cand esti acasa! Iubesc sentimentul ca nu trebuie sa mai fac nimic sa fiu puternica...aici au altii grija de mine. Nici nu imi vine sa dorm. Cum sa dorm cand problemele mi se par atat de departe de mine...nici telefonul nu mai suna si chiar daca ar suna cred ca ar suna ocupat. Acum sunt acasa! Acasa unde mereu ma intalnesc cu sufletul meu, unde nu trebuie sa imi port de grija pentru ca imi poarta altii, unde nu imi e frica de nimic, unde problemele si grijile sunt la 240 de km distanta, unde singurul lucru pe care il simt e dragostea parinteasca si iubirea lui Laky care tremura tot atunci cand ma vede. Io fi fost si lui dor, si dupa felul in care sta lipit de mine sunt sigura ca da. Cert e ca acasa e bine...e foarte bine!

Pentru cel mai iubit copil

La multi ani, copil! Azi e o zi superba, e ziua in care mai trece un an, un an in care imi fac calculul lucrurile ce le mai am de facut in viata asta. Azi as prefera sa fiu acasa si chiar daca nu voi fi, sufletul meu e mereu acolo. Azi e ziua lui Antonio, e ziua in care el creste. Ma gandesc la tine in fiecare zi si de ziua ta iti doresc sa fii cel mai iubit, rasfatat si sanatos copil. Iti doresc sa inveti in fiecare zi cate ceva, sa fii un copil fericit sa inveti ca uneori lucrurile care dor ne fac mai puternici, sa inveti ca dupa fiecare ploaie soarele isi va face loc printre nori, sa inveti sa spui "nu" inainte de a face ceva gresit si sa inveti sa spui "da" atuci cand iti doresti asta. Sper ca de ziua ta sa primesti toti gormiti din lume, sa primesti toate jocurile si toate visele sa ti se indeplineasca. Imi aduc aminte  cand te-am vazut prima data, erai atat de micut parca erai o jucarie, niciodata nu mai vazusem un copil atat de mic. Te-am iubit din prima secunda( mi-am taiat si unghiile doar ca sa te pot atinge), imi era frica sa te tin in brate sa nu te stric. Poate nu sunt cea mai buna verisoara din lume, dar cu siguranta va iubesc si va port cu mine in gand mereu. E ziua ta...De ziua ta poti fi tot ceea ce iti doresti.

In noaptea asta plec acasa, acasa e sufletul meu....in noaptea asta imi dau drumul la suflet sa zburde linistit. Nu mai simt nimic in noapte, simt doar liniste, o liniste de care uneori imi era frica, dar acum doar linistea aceasta mi-a mai rams. Adio! Povesti de iubire insipide, superficiale si ratate. Adio! Tinerete si copilarie. Adio! suferinta si lacrimi. Bun venit! Frumusete si iubire. De azi voi fi buna voi iubi fiecare lucru pe care Dumnezeu mi l-a pus in cale, voi iubi fiecare secunda din restul vietii mele si nu o voi irosi fara scop, voi creea din fiecare lucru un sentiment si din fiecare sentiment un vis. In noaptea asta voi visa frumos, fiecare lucru rau sau greu trece indiferent de cat stres acumulez eu, trece si in scurt timp nici nu va mai exista.

ce imi doresc!

Ce imi doresc sa fiu cand voi fi mare? Imi doresc sa am o librarie sau un fel de anticariat, mirosul de nou si de vechi sa se amestece formanad o atmosefera de liniste, ochii celor care vin acolo sa fie cititi ei nu sa fie nevoiti sa rosteasca nici un cuvant. Imi doresc liniste, imi doresc si fericire, dar nu exista sau cel putin nu pe deplin.....imi doresc si sa zbor. Da sa zbor.....si sa nu mai plang niciodata, ma simt slaba cand plang in fata oamenilor chiar si in fata celor pe care ii iubesc...ma simt ciudat si atunci cand fac complimente e ca si cum ai aproba ca iti place o persoana. Vreau sa fiu si frumoasa sa fiu atat de frumoasa pentru o singura persoana. Sa fiu lumina ochilor sai, sa ii apara o luminita in ochii de fiecare data cand ma vede. Vreau sa fiu la Radioooo!. Vreau sa dorm o zi intreaga, sa ma trezesc si sa nu imi iau viata de unde am lasat-o. E greu sa fiu eu....imi doresc o pauza de la mine. Imi doresc un apartament vechii sa simt mirosul de vechii, sa fi traite multe perechi fericite acolo, sa fie geamuri mari si soarele sa fie mereu acolo, sa am un pat imens si stelute pe tavan. Imi doresc sa scriu o carte, o carte despre oamenii din viata mea, cei mai importani. Imi doresc sa plec 3 luni la mare, sa dorm pe plaja sa umblu numa in rochii lungi si sa simt cum vantul imi bate prin par. Sa cunosc oamenii pe care sa  nu ii ami vad niciodata. Imi doresc sa fiu iubita si sa nu trebuiasca sa spun  niciodata ce simt. Imi doresc sa am 19 ani mereu si mereu si mereu. Imi doresc sa fiu si acasa mereu su mereu...sa fiu in multe locuri in acelasi timp. Imi doresc vara!!!!!!Mirosul de mare si de nisip!!!!

Nu e vorba de nimic. E vorba ca imi doresc altceva. Nu sunt de pe lumea asta.Sunt straina. Nimic nu  mai pare cunoscut si ma trezesc ca dintr-un vis. Va cunosc doar din vis, va stiu defectele si calitatile doar pentru ca visul a fost lung. Traiesc fiecare zi cu un nou chip. Pot fi cum vrei sa fiu ...dar de ce as fi asa cand pot fi eu..

Avea ochii inchisi, dormita...ii aude vocea, ii simte atingerea pe spate, deschide ochii incet ca si cum i-ar fi fost frica sa nu fuga, ii priveste si ii zambeste...Uneori ii ajungea sa il priveasca, de la distanta si  sa viseze la viata lor impreuna, alteori ii vroia bratele sa le simte in jurul ei. Uneori simtea ca o minte cum fac toti ceilalti, alteori avea nevoie de el. Ochii i-au ramasi fixati pe privirea lui, vroia sa fie lumina din ochii sai si cu toate astea stia ca indiferent ce se va intampla va fi bine insa fara el. Inchidea ochii si il visa in continuare. Ce se va face fara el? Era singurul ei gand, ofta si o lua de la capat ...ca de fiecare data imaginea lui pleca ochii isi pierdeau stralucirea si inima i se ingheta. Ar fi incercat orice sa mai fie odata fericita, lumea i se prabusea incetul cu incetul...ura momentul in care mergea la somn si il simtea intins langa ea lund-o in brate...ura momentul in care disparea senzatia si era din nou singura...Se razbuna pe fiecare baiat, pentru ca el nu era...ura fiecare inceput de relatie fiindca nu era cu el. Asa treceau zilele...inutil...cu gandul in alta parte...toate treceau pe langa ea..ca si cum totul i-ar fi fost indiferent..numai el exista...Il mai regasea uneori pe strada il altii ..inima isi lua avant dar realiza ca nu e el...si se oprea..

Pentru ce a fost, ce nu a fost, ce va fi, ce ar trebui sa fie, pentru toate lucrurile pe care mi le doresc, pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce am fost, pentru toti cei pe care ii iubesc, pentru toti cei pe care o sa ii iubesc, oentru toti cei carora inca le datorez o explicatie, pentru cei care imi datoreaza mie, pentru fericire, pentru iubire si pentru mama si tata. Am adormit azi dupa-masa si am visat casa mea, mi-e dor de ea, de tata....da de tata sa il aud macar cum imi zice el sa invat, de flori..da imi e dor de florile mamei si imi e dor si de mama...imi e dor sa o privesc sa sa vad cea mai frumoasa fiinta posibila. Eram acasa...fara alte ganduri decat cum sa ma rasfat mai mult. Eram pe balansoir..visam la viata de acum..daca as fi stiut atunci cum avea sa fie acum...si totusi viata mea si-a urmat cursul normal..

show must go on

La o temperatura de 36 de grade cu un par ondulat, neindreptat de un secol si nepieptanat cu o durere de cap ce seamana mai mult a lovitura de ciocane, ma autostimulez sa scriu o postare pe care nici macar nu stiu  daca voi avea curajul sa o termin. Ma indoiesc ca as vrea sa fi citita in aceste momente. De trei zile ma chinui sa uit sa ma gandesc la ceva si incep sa cred ca sunt bolnava din dragoste. Slabe sanse cunoscandu-ma, dar e mai bine asa decat sa cred ca sunt bolnava din neglijenta mea de a inchide geamul noaptea, de a manca inghetata, de a sta la soare sau mai stiu eu ce lucruri inconstinete fac punandu-mi in pericol sanatatea. Sunt singura ca v-ati saturat si nici macar nu vei reusi sa cititi pana la sfarsit ceea ce ma face cat de cat fericita si deloc grabita sa scriu scopul acestei postari. Din cate vad ironia mi-a reaparut acum lipseste sa imi vina inima inpoi si o sa fiu ca inainte sau pe aproape. Stau si ma gandesc oare asa suntem cand mai crestem? oare asta mi s-a intamplat? am devenit satirica, nemultumita si putin melancolica? Asta se datoreaza prostiei mele infinite.Nu  stiu excat ce am vrut sa spun prin asta, dar daca am zis inseamna ca stiu eu ceva.

Se indeparteaza in fiecare zi mai mult...Nu suna ...ea nu respira se hranea din respiratia lui, dar acum nici asta nu mai simte. Cum sa adoarma cand gandul ei e voiajor intr-o lume ce nu mai exista. Inchide ochii ii simte respiratie, inaima incepe sa ii dea seamne ca inca mai este acolo. Adoarme cu lacrimi in ochii in fiecare seara. Vrea sa plece si de fiecare data se intoarce rapunsa de acelasi sentiment. Nu mai stia ce simte el stia doar ca sentimentele ei au ramas aceleasi. Oriunde mergea cauta macar un om sa ii semene. Dar nu era nimeni la fel. Cu timpul  ramansese doar cu cateva deja vu-uri si atunci ochii ei il cautau cu disperare in multimea de oameni. Cum ai putut sa te departezi? Cum am facut de am ajuns aici? Cauta ceva ce numai el avea. Toti o sfatuiau sa lupte ..cu ce sa lupti cu ceva ce nu exista? Ceva ce nu o sa existe niciodata. Sau...Mi-am adus aminte! Intodeauna voi fi la tine in suflet indiferent de tine sau de mine...

Tipa, plangea, si vroia sa fuga cat mai departe de bratele sale ..Dar nu putea ceva o impiedica mereu sa plece. De multe ori simtea ca nu mai rezista si atunci sigura solutie ar fi fost sa se omoare. Se ura, il ura, ura pozele cand erau fericiti, nu mai simtea nimic...decat frigul. Totul era negru ...si incepeau sa se certe din nou..sa urle si sa tipe, dadeau vina unul pe altul isi faceau bagajele si nu puteau sa plece ..se opreau in ura se luau in brate,plangeau, se sarutau si o luau de la capat..era ca o poveste fara sfarsit. Se iubeau din nou..totul era perfect din nou, dar maine era la fel ..poveste se repeta ..nu se mai suportau, dar in tacerea lor se iubeau. Se iubeau fara motiv...dar isi transformau zilele in cosmaruri...simteau cum in fiecare zi iubirea lor se stinge, dar nu renuntau unul la celalalt. El a inceput sa se injecteze..o batea si ea ameninta ca va pleca..nu mai rezistau...si cu toate asetea noaptea ii prindea impreuna..-Ti-aduci aminte? La intrebat ...ti-aduci aminte cum ne iubeam? ti-aduci aminte cum nu vroiam ca ziua sa se ami sfarseasca? El a privit-o i-a zambit era mult prea drogat sa inteleaga ...ea a continuat..-Voi incerca sa readuc viata noastra ...s-au imbratisat si au adormit... A doua zi ...ceata  ameninta ce urma sa se intample...a strigat cand a ajuns acasa, dar nimeni nu ii mai raspundea..a cautat-o dar nu a mai gasit decat trupul ei ...statea in apa ..ochii i s-au umplut de lacrimi ...plangea si o tinea in brate ii promitea ca se va schimba ..ca va fi ca la inceput insa nimic din astea nu o mai faceau sa se intoarca..A gasit un bilet "va fii ca la inceput".Nu a participat la funerarii ..nu putea renunta la ea ..si a inceput sa se injecteze din ce in ce mai mult...nici macar asta nu mai ajuta..motivul pentru care traia plecase iar el nu mai avea nici un rol...atunci a devenit constient de vorbele ei..si a vrut sa plece si el...si a plecat...pentru ca totul sa fe "ca la inceput"

I-a spus "Adio" de parca ea mai putea auzi intre aduceri aminte si plans...si-a aprins o tigare si plangea ,plangea de parca ar fi fost ultimul lucru pe care il stia face...vroia sa urle sa isi sune prietenele si sa isi cumpere provizii de servetele si sa se planga sa i se spuna cat de multe pierde el.Dar nu putea face nimic statea si privea ...privea in gol, oamenii treceau si intrebau ce are ..ea doar ii privea nu intelege ce doresc, ce spun, ce au cu ea. S-a ridicat si a mers la bar...a privit spre locul lor ..era acolo ii simtea rasuflarea ...li s-au intalnit privirile pentru ultima oara ...il iubea ..nu iubise pe nimeni asa  ..a pus ochii in pamant si a inceput sa bea ..fumul de tigare ii amesteca gandurile si cu toate astea ...nu vroia sa planga vroia sa fie tare dansa nebuneste ....el doar o privea ..a luat-o de mana si a tras-o dupa el...ea nu era in stare sa spuna nimic. A trezit-o insa din hipnoza ....era nervos, dar parea ca nimic nu o facea sa reactioneze. A strnas-o in brate, ea a cazut la pamant ..il privea in ochii si ii auzea vocea in noapte -Nu !!! nu face asta ..esti viata mea..Te iubesc! Ea a incercat sa zambeasca insa ochii i s-au inchis ..acum nu mai simtea nimic ...doar lacrimile lui inchetate ...si intr-o secunda nici asta. El tipa nu vroia sa ii dea drumul din brate ...ii spunea ca va fi bine ..ca vor fi din nou impreuna ..va fi ca la inceput..va renunta la obstacolul ce ii impiedica sa fie impreuna ...nu va mai vinde...In jurul lor era lume toti curiosi sa vada ce se intamplase..doar el plangea ..erau atatea lucruri pe care nu i le spusese -O iubea si simtea ca nu o va uita niciodata. I se furase ce avea mai de pret si era numai vina lui...

A trecut un an ..inca aduce flori la mormant ..sta si ii povesteste ...ea il asculta, dar nu ii raspunde..niciodata nu ii va mai putea raspunde...uneori cred ca e resemnat, uneori cred ca inca o iubeste ..si uneori ca azi imi dau seama ca nu a putut sa treaca peste pierderea ei ..si a plecat si el ...sunt acum amandoi ..undeva, oriunde

ce esti u

Stai! Opreste-te cateodata si priveste intr-o oglinda...nu la chipul tau ci la ceea ce esti. Ceea ce ai devenit defineste ceea ce ai fost. Am fost mici: am iubit, am plans, am urat,ne-am razbunat,am invatat si am continuat acelasi ciclu. Am crescut: am ucis sperantele unor oamenii, ne-au fost ucise visele si ni s-au taiat aripile, am uitat de razbunare fiindca viata ne-a razbunat mai devreme sau mai tarziu, am uitat tot ceea ce am invatat si am continuat sa preluam lucrurile proaste si rele....si continuam la fel. Deci acum urmeaza sa va intreb cine e mai inocent cel ce face aceste lucrri in mod constient sau cel ce le face pentru ca asa crede el ca trebuie. Acum o sa imi spuneti inocenta nu are nici a face cu asta..ba are pentru ca inocenta e cel mai frumos lucru pe care un om le are. Cel mai bun mod de a vedea asta e atunci cand un copil doarme..inocenta i se citeste pe chip. Ne pierdem inocenta odata cu bunatatea. Povestea nu se termina aici..abia incepe si va continua pana fiecare dintre noi isi va da seama ca rautatea nu aduce bunatate ,asa cum nici razbunarea nu aduce frumusete. Hai sa fim buni si frumosi!Hai sa ne iubim pe noi insine ! Hai sa ne iubim parintii! Hai sa ne iubim aproapele!

Melodiile copilariei! Nu credeam vreodata ca o sa am si eu melodii care imi aduc aminte de cand inca eram mica si credeam ca asa voi fi mereu..visam la facultate ca la ceva indepartat...nu mai e deloc asa ....

Suntem din ce in ce mai indignate ca  partenerul nostru ne inseala ...omul pe care il credeai potrivit pentru tine, cu care te visai intr-o rochie alba sau in parc cu doi copii...ei bine acest om ulterior a devenit un "porc", "magar", "nesimtit" apelative pe care nu credeai vreodata ca o sa fii capabila ca o sa le pronunti. Cautam disperate un vinovat ..singurul fiind doar el..nu este el acela care ne-a inselat?Dar in subconstienta noastra de fapt si noi suntem vinovati de fapt femeia in general uram sa fim inselate, dar inselam cu nesimtire fie doar si cu privirea.asta sa nu ajung la gand care uneori devine criminal. Cum sa nu fim si noi vinovate daca le cerem sa se schimbe pentru noi si cand in sfarsit sunt schimbati le cerem cu o "nesimtire" de care numai noi suntem capabile sa fie ca la inceput.(de parca undeva in lumea asta acest lucru ar mai fi posibil). Nu va ganditi ca sunt mai mult barbat decat sunt femeie doar ca incerc sa inteleg specia masculina numita pe scurt "baby", 'habibi","pui" si alte apelative de genu ce pot transforma un barbat intr-o "zana" sau mai rau intr-un "puisor'(numai bun de bagat la cuptor -as adauga cu o oarecare ironie). Deci ar fi cazul sa incercam sa facem lucrurile mai usoare si pentru ei ..sunt barbati, dar uneori sunt chiar tin la noi asa in felul lor...nu e cazul sa ii transformam.Ei  nu ne schimba pe noi si chiar daca ar avea acesta tentativa ...ei bine suntem femei nu o vor reusi niciodata. Si noi ne batem joc de lucruri importante si insalam fara macar sa avem urma de remuscare. Atunci cand suntem inselate ne adunam prietenele(-Ai auzit fata? m-a inselat porcul cum a indraznit ..el pe mine fata si cu c----a aia?el nu se uita la el? si raspunsul Da fata porcul tocmai pe tine unde mai gaseste el fata ca tine ...?) Dar nu realizam ca si noi suntem vinovate, nu numai noi dar unedeva acolo si noi am gresit. Tin sa mentionez acest mesaj nu se adreseaza barbatilor care fac asta in mod frecvent nepasandu-le de nimeni si nici femeilor care sunt inselate din motive relativ nemotivate..desi inselatul nu are nici o motivatie chiar dimpotriva ,dar sunt lucruri pe care atat femeile cat si barbati le fac..in mod constient sau nu ..nescuzabil in toate cazurile

nuj ..ceva

Felul in care lucrurile se schimba e uimitor. Cum oamenii la care tinem cel mai mult nici macar nu ne ami privesc in ochii si oamenii de care nici macar nu ne pasa ne iubesc. Felul in care te surprind oamenii cand nici nu te astepti. Nu credeam ca o sa ma mai simt asa vreodata. Nu credeam ca felul in oamenii ne percep e diferit de modul in care vrem sa fim perceputi. Sunt absolut inconstienta. Sunt absolut constienta de inconstienta mea. Caut un singur lucru si am gasit zeci de mi de lucruri incredibile. Oamenii mi-au schimbat viata, sufletul si felul in care priveam fiecare lucru. Oamenii din viata mea sunt incredibili, sunt cu totul si cu totul speciali. Uneori ma simt ca un erou, mi-am salvat propria viata. M-am salvat de mii de greseli, desi fac altele in fiecare secunda dar inca sunt eroul vietii mele. M-am schimbat fie ca vrei fie ca nu. Ma uit la mine si nu imi vine sa cred ca sunt un om in toata puterea. Stiu oameni care ar spune ca sunt nebuna ca nu pot decat sa se certe cu mine, oamenii care ar crede ca glumesc,si altii care nici nu ar termina de citit, dar sunt mare acum...si nu sunt deloc constienta de reactiiile pe care le pot provoca oamenilor:P

Pentru cei mai importanti oameni!!!!

Sper sa citesti asta! Sper sa vezi cat te iubesc! Da Te iubesc! Intelegi ? cat timp tu esti bine si sanatoasa eu nu am nevoie de nimic ...Sunt rea si insensibila ....cu tine cu omul pe care il ador cu singurl om caruia ii pasa de mine cu adevarat. Asa sunt eu! Ma cunosti si tu ..ma cunosc si eu ...fericirea mea sunteti voi ..singuri pentru care plang si singuri pentru care ma mai uit inapoi ..dar esti rea ..u nu sti cat e de greu sa fi singura ...u nu sti cat e de greu sa traiesti 2 minute in viata mea ..sa te stresezi din orice ..sa vrei sa ai totul si iti faci planuri in fiecare zi sa ajungi acolo. Stiu ca ai vrea sa vorbim non stop dar nu putem nu putem face asta pentru viata noastra nu sta intr-un telefon...Imi faci rau cand te superi din orice ..cand nu vrei sa intelegi anumite lucruri ...stiu ca sunt singurul tau copil ...dar nu cred ca mai sunt un copil..nu ma mai simt ca unul..Si razi cand zic ca poate m-am maturizat ...e greu de crezut ...e greu pentru ca pana si eu refuz uneori sa vad realitatea ...Sunt aceiasi fata ..sti ca nu o sa ma schimb ...ca nu o sa fac mai mult decat vocea din capul meu mi-ar dicta....Nu o sa va dezamagesc ..pentru ca sunteti motivul pentru care traiesc ..nu am nevoie de nimic mai mult ca sa fiu mandra ca sunt a voastra. Cum crezi ca as face ceva rau ..sa va simtiti dezamagiti? Dar nu te mai supara de orice ...te rog din suflet ...eu am nevoie sa sun pe cineva care sa imi zambeasca si sa imi zica sa nu fiu suparata nu de cineva care la orice vorba imi spune sa fiu cuminte sa nu fac prosti sa nu ies sau sa nu stau mult ...le stiu pe dinafara credeam ca deja stiti asta . Nu va cert doar stiu ca daca m-as apuca sa va spun asta nu as face altceva decat sa provoc o cearta ...Am nevoie de doi oameni fericiti...am nevoie de doi invingatori ..am  nevoie de umeri pe care sa plang la nevoie nu de vorbe pentru ca ma cunoasteti nu o sa fac mai mult decat mintea mea imi dicteaza:*...VA ADOR!

1 martie inceput in forta.Trezirea 8 dimineata ....9:30 Inspectoratul Scolar ....Conferinta...primavara mi-a inceput cu o conferinta...Martisoarmelomana de obicei am si primit unul mic...si acum imi amintesc cat asteptam sa vina mama de la scoala cu martisoare sa le pot admira si uneori diseca in voie...Acum e atat de diferit...Se zice ca asa cum incepi pe 1 asa o vei tine toata luna..sa speram ca inspectoratul va avea cat mai putine de anuntat luna aceasta...si acum merg oleaca la somn...ziua in plina actiune

Sf Valentin

Inimioare, cutinute si trandafiri ...magazine pline de articole rosi cu fel si fel d inscriptii de la Te iubesc pana la Fii Valentinul meu.M-am gandit ca este momentul sa renunt la a vrea sa mi se daruiasca chesti si sa incerc si eu macar anul acesta sa daruiesc asa ca am intrat intr-un magazin si uitandu-ma per ansamblu m-am gandit as putea sa iau aia aia sau aia. Asa ca am luat fiecare jucarie de plus in parte si am incercat sa gasesc una impresionanta care sa arata de cata iubire pot fi capabila. Nesatisfacuta de ce am gasit am inceput sa dau jucarile la o parte si am gasit un cadou care ar avea un soc asupra celui care il primeste. Privirea mea critica s-a oprit asupra unui castor doar venit din razboi cu o geanta de parasutist in spate.Ramanand foarte impresionata de faptul ca acel castor caruia i-as da un nume super gen Teddy avea inclusiv manusi de parasutist.Cel care l-au realizat s-au gandit la toate inclusiv la ochiul vanat al castorului care arata ca venit din razboi si doar ce se parasutase in magazin. El ar arata de cata dragoste sunt in stare .Nu mi l-am achizionat pentru ca sunt convinsa ca m-as atasa de el si nu as mai putea renunta la Teddy razboninicul aerului .Nici in acest an nu sunt cea mai iubitoare si cea mai romantica asa ca las cadourile pe mana celor care se pricep.

Plecăm în Vama Veche,ceru'-i plin de nori
Ne distrăm pe tren cum am făcut de-atâtea ori
Ajungem acolo ,bem, fumăm pe malu' mării
E ziua lu' Aforic : La mulţi ani! cu semnu' exclamării
Facem poze şi asta cu noi e chiar tare
Când sunt cu tine,totu'-aşa de clar îmi pare
E trecut de miezu' nopţii,deja a-nceput furtuna
Noi tot petrecem, tu dansezi în ploaie ca nebuna,
Şi-mi place...
Dar dintr-o dată parcă ceva nu merge
Parcă e ceva în mintea ta şi pe mine de-acolo mă şterge
Vrei să pleci,eu te ţin,tu-mi spui să te las în pace
Tovarăşu' meu se bagă între noi cică să ne-mpace
Da'-i zic lu' Shao să dispară că nu ştie ce face
Tu fugi pe plajă,eu după tine te prind
Îmi dai cu telefonu'-n cap,apoi cazi că te-mping
Tu ţipi la mine,mă-njuri,habar n-am cum să mă port
Apare-un rocker : Lasă fata mă!Intră-n gâtu' mătii-n cort!

REF:
The sky cry,I see you cry,I cry
Even the sound
We both fly
We reach the end
Goodbye my love and my friend
I miss you
What we've been trought
I never forget you, baby
Leave the separate doors behind
Goodbye my love and my friend..


II

Îmi spui că nu m-ai iubit,c-am fost doar o ustensilă
Că m-ai folosit,când aud asta mi se face silă
Noaptea avea miez, i-am mâncat miezu' şi coaja
Dragostea noastră nu mai e, parc-a-nghiţit-o plaja
Pe haine suntem plini de nisip şi noroi
Lumea care vede,crede că venim de la război
Ploaia a-ncetat noi tot continuăm cearta

Versuri Criss Blaziny feat Iza & Dj Undoo - 7 august
de pe http://www.versuri.ro

Vreau să te calmezi,dar tu tot ţipi,te zbaţi ca sparta
Îmi vine să-ţi f*t una,de-abia pot să mă abţin
Hai pleacă-n p*la mea ,du-te,că nu te mai reţin
Ce se-ntâmplă nu realizez,încă,mă uit în gol
Parcă sunt într-un film şi-am cel mai trist rol
S-a prăbuşit relaţia ca un castel de nisip
Încerc s-o refac nu pot în niciun fel,în niciun chip
Norii cad,cad pe mine şi nu mai rezist
Marea plânge, 7 August , super trist...


REF:

The sky cry,I see you cry,I cry
Even the sound
We both fly
We reach the end
Goodbye my love and my friend
I miss you
What we've been trought
I never forget you, baby
Leave the separate doors behind
Goodbye my love and my friend..


III

Nu mi-e uşor Mădă,habar n-ai cât mă doare
Cred că acum plătesc şi pentru păcatele viitoare
Dă vina pe mine pentru tot,o să o iau pe toată
Să fii tu fericită, să nu te simţi vinovată
M-ai condus la microbuz,pierdut şi confuz
Urc în el,a pornit,deşi speram să nu pornească
Şi când a pornit speram cumva să se oprească
Da' nu se oprea şi-acum speram să fiu cu tine jos
Da' tot mergea şi mă ducea departe de frumos
Adio Mădălina! Îţi spun uitându-mă pe geam
Imaginea-asta tristă doar în filme o vedeam
Soarele răsare şi când te uiţi la răsărit
Scumpo,să nu uiţi,cu mine prima oară l-ai privit
Ăsta e sfârşitul ?Oare chiar ăsta este?
7 August super trist,sfârşït de poveste...

Dezamagim in fiecare zi un om. Suntem dezamagiti in fiecare zi de un altul. Asa functineaza roata vieti. Suntem dezamagiti de noi insine, ne simtim inutili, incapabili sa ne depasim propriile limite. Cum sa pot face asta? Suntem atat de diferiti pe cat suntem de asemanatori. Imi creez singura filme. Asta nu ma face sa fiu un om singur ma face doar mai visatoare. Am zile de vise si zile cand realismul ma trosneste. Sunt atat de aproape pe cat sunt de departe. Nu sunt trista ...doar priveste zeci de ochii ce m-ar strapunge la prima abatere. De ce? Pentru ca asteapta ceva de la mine, ceva ce nici macar eu nu stiam ca sunt capabila sa realizez. Ii consider vinovati, sunt singura care care ar trebui totusi arsa de vie pentru ca mi-am uitat idealurile,sperantele,fericirea si mai ales m-am uitat pe me intr-un loc la minti mele.M-am inchis singura in temnita si acum cineva imi traieste propriul film. Lucrurile nu sunt cum vrem noi sa fie, sunt exact cum artrebui sa fie. Imi caut ambitia prin cenusa, dar o pierd printre sticlele de vin si fumul de tigara. Sunt intr-o cautare disperata incat am uitat cu desavarsire ce caut. Caut frumusetea... intelepciunea.....blandetea.....dragostea primei zile. Ziua in care le aveai pe toate. Sunt pesimista, dar inca sper intr-o lume model, intr-o lume in care plansul exista doar de fericire, in care eu ca om stiu ce imi doresc...imi doresc sa ................................

Inca nu uit ...inca nu iert..inca nu plang .Inca te simt, inca ma iubeai .......................Nu mai exista decat o pauza imensa ....un numar de telefon si cate o melodie.Unde e ziua cand priveam spre acelasi tel? Unde e ziua cand ochii tai imi admirau zambetul? Unde esti tu sa imi spui cat de frumoasa sunt? Unde esti acum? Chiar acum cand simt nevoia aia nebuna sa pun mana pe telefon si sa sun? Atatea mii de intrebari ,niciun raspuns doar o iubire si inimi frante. Ce s-a intamplat cu visele noastre? Cu sperantele noastre ,cu iluziile noastre cu serile noastre. Nu mai suntem amandoi ,dar inca stam si privim aceiasi luna plina. Stii povestea noastra? O stii pentru ca ai trait-o. Si inca plang cand inchid ochii si ne vad imbratisati ,inca zambesc cand imi aduc aminte de noi ....Cum e acum?Unii au totul ,iar altii nu au nimic ......unii vor totul ,iar alti nu vor decat un lucru ,dar imposibil...

Superlaky si cordonul buclucas

O noua zi din viata lui Superlaky ,cainele minune.Desi la prima vedere pare un caine obisnuit ,el este un caine cu totul si cu totul special.El are puterea sa te faca sa zambesti chiar si atunci cand simti ca nimic nu mai are sens. Totul a inceput intr-o zi cand fetita familiei Raveanu sa ii spunem Madeline trebuia sa mearga cu tatal acesteia la o plimbare.Superlaky se juca pe afara cand dintr-o data in casa se aude plansetul disperat al unui copil.-Unde imi este cordonul?Cine mi-a furat cordonul? Cineva incerca sa consoleze acest planset ,oferindu-i in schimbul tacerii o inghetata.Insa domnita plangaceoasa stia despre aceste santaje pe care de multe ori ea insasi le folosea.Toata casa cauta disperata dupa un cordon  de culoare alba ce ii folosea la o bluza.Ajunsesera chiar sa foloseasca alte metode santajiste pentru a opri "sarmana fiinta " nevinovata de astfel ca acel cordon disparuse, din plans.Ii oferisera papusi, jocuri, chiar si un cordon mult mai frumos.Insa nimic nu era de folos,cordonul alb de la bluza primita cadou era cel mai frumos. Superlaky cu ochii sai mari privea stupefiat spectacolul din fata sa. Insa la un moment dat auzi afara o discutie intre doua dintre mieunatoarele care ii mai calcau din cand in cand teritoriul:
-Ce frumos e!
-Dar de unde l-ai luat pisi ?
-O sa iti spun un secret , l-am luat chiar din casa
-Cum ai trecut pisi de Fraielaky(FRAIELAKY-numele pe care pisicile invidioase il pusesere lui Laky)
-Poi cand el dormea ,m-am strecurat in casa l-am luat si am fugit
-Pisi ce smechera esti ,in sfarsit l-am fraierit pe latratorul acesta
Auzind acestea Superlaky se simti rusinat, ii era rusine ca adormise si nu i putuse apara lucrurile copilei sale cum trebuie.Dar fara sa stea pe ganduri sari la gatul pisicilor si le lua cordonul
-Daca mai imi calcati teritoriul vreodata o sa o patiti rau de tot.
Pisicile au luat la fuga si nu s-au mai vazut.Superlaky intra in casa cu cordonul si il duce copilei sale. Fericita Madeline il ia in brate si il premiaza cu o conserva de carne.Superlaky a invins din nou si si-a ajutat copilul, impotriva pisicilor invidioase

Nu vreau decat sa respir iubire! Sa urlu si sa tip iubire.. Sa ma inec intr-un ocean de iubire.  Sa imi simt inima cum bate mai tare.Sa imi spui ca lumea e un loc mult prea mic pentru noi doi. Vreau sa fiu buna , sa ajut si sa nu cer nimic in schimb. Dar viata nu e asa. Te face rau si dur, sa nu sti cum sa te mai comporti, sa fii stangaci, sa uiti cat te linistea noapte si sa nu iti pese de oameni pe care ii faci sa sufere. Sa uiti de ei pentru ca undeva in tine mai exista copilul care isi dorea sa fie doctor cand va fi mare, uiti de toti uneori si de tine. Dar copilul te asteapta stie cand sa apara si iti spune ca are nevoie sa mai zambeasca din cand in cand, sa mai faca cate o pozna si sa fie certat.Ai nevoie de el cum ai nevoie de speranta.

Super Laky eroul meu.... Singurul caine care e supererou.Si e doar al meu.Cu el acasa e cel mai special loc din lume.E parte din familie si el stie asta.Stie ca e rasfatatul casei si profita din plin. M-am hotarat sa scriu o carte despre el.O carte de povesti ce e drept despre el si despre verisorul meu. Inca e un proiect, dar o sa o scriu pentru ca am promis.

Unde am ajuns? De unde am plecat? Cu ce am ajuns? Cum iubesti ura? Tipi la mine de parca te-as auzi. Printre atatea ganduri vorbele tale zboara cu viteza unui glont pe langa mine. Nu ma atinge nimic. Nici frigul nu il simt. Simt doar o privire ce nu intelege lumea. Oglinda asta e mult prea mica pentru gandurile mele. Nu ma cuprinde. Ochii nu inteleg, ei nu stiu nimic. Cu cate vad mai multe cu atat inteleg mai putin. Privesc in gol. Nu te teme! Stiga o voce catre mine. Dar de ce sa ma tem? De cine? Ma ai pe mine!inca o data aud vocea. Nu ma tem de moarte. De viata ma tem. Ea uita ca eu o doresc mai mult decat orice. Am o dorinta imensa sa reusesc.Am o vointa ce ar darama zidurile cu privirea. Cu toate astea ma tem de viata. Ma distruge. Imi distruge fiecare fir de iubire, fiecare raza de speranta. Nu plang. Dar invat sa traiesc exact cum invata un copil sa deseneze. Nu imi doresc decat imposibilul si daca nu il gasesc macar am incercat. Macar stiu ca viata nu ma lasa,dar ca eu o las.

M-am pierdut! Am pierdut sensul si cad in gol ....inchid ochii si caderea poate fi placuta. Nu am nimic. Dar sunt bine. Nu plang. Nu am lacrimi destule pentru cate suflete trebuie sa plang. Si la ce ar folosi acum. Nu e tarziu ,dar nici devreme nu e.M-am gandit gandit de multe ori cum sa descrii un om pe care nu il cunosti decat din amintirile celorlalti? Il iubesti pentru ceea ce ai fi vrut tu sa fie. Il iubesti pentru ca in mintea ta el e perfect, asa cu ti-ai dori tu sa fi fost. Nu vorbesc la un timp trecut, dar nici la unul prezent. El e aici cu mine in fata mea imi urmareste privirea cand ma gandesc la el si cu toate astea el e departe.Il simt atunci cand sunt singura, ma urmareste ca atunci cand iubesti un lucru, dar nu poti decat sa il admiri,fara sa il atingi. Ii simt mangaierea, vocea uneori. Il caut in vis atunci cand stiu ca e singurul lucru care ar putea sa ma faca sa suport forta cu care viata isi stapunge ghearele in mine si imi ia si ultimul gram de speranta. El e acolo.In umbra,dar e. Nimeni nu e ca el. El asculta.El stie cum simt si de ce simt. El ma strange in brate atunci cand plang si nu imi cere explicatii atunci cand gresesc. Nu il cunosc. Ii stiu doar vocea si chipul. M-am intrebat de multe ori daca m-ar vedea ce parere ar avea despre omul care am devenit.

E zi din nou.Azi ma trezesc din nou.Alta zi din nou pe acest pamant. Pierd ritmul ca intr-un dans.In fiecare zi gandesc mai putin si devin o masina ca toti ceilalti. Vreau nemurirea atat de mult, desi realizez ca e singurul lucru pe care nu il pot avea. Am totul, am sensul nu am rostul. Plutesc, adorm simt cum merge trenul asta nenorocit.Du-te draq! Asta zic in gand la fiecare obstacol. Imi pierd mintile, si cu toate astea sunt la fel. Scriu in fiecare zi vreau sa vad unde ajung. Visez prea departe de orizontul meu si cu toate astea sunt departe de corpul meu.Mintea mea e acasa, Vreau atat de mult acasa! Si cu toate astea nu ma pot desprinde de tastatura asta neagra care ma obiga sa imi scriu viata pe un blog .Aici indiferent cine citeste, nici nu isi imagineaza cat de diferit ma comport.Sterg orice urma de melancolie sau de despresie. Nu sunt nebuna. Desi uneori as prefera sa fiu.E mai usor poate asa as avea curajul sa va zic ce imi doresc.De fapt cum sa zic asta daca nici macar eu nu stiu.VREAU......Dar ce e fericirea? Un copil ,un caine si o imbratisare.Asta e cea mai mare fericire.

E foarte greu sa fii tu ...E foarte greu cand iti doresti ceva si primesti altceva.E greu sa traiesti ,atunci cand doar privesti.Esti martor intr-o lupta si nici  macar nu poti sa ajuti .Tu stai acolo firav si privesti usor de teama sa nu fii vazut .In ochii tai lacrimile iti joaca farse.Nu poti plange, dar te simti ca si cum ai face asta.Ce suntem noi?De ce suntem aici si ce cauta toti acesti oameni bagati pe nesimtite in viata noastra. Nu ii mai vreau ...Vreau sa plece toti, nu ii mai vreau aici, vreau sa dispara si fumul ce l-au lasat in urma.M-am trezit intr-o lume noua unde eu singura simt cum ma droghez cu propria singuratate, parca ar curge prin vene.Ploua acum.E pustiu.Si totusi cine sopteste in jurul meu...?Ochii refuza lumina. Vreau intuneric. De ce soptiti in jurul meu? Plecati! Faceti-va ca nu exist, ca nu ma vedeti.La sfarsit eu sunt aici, iar voi sunteti straini in propria viata. Criticati si urati fiecare om ce intra in viata voastra. Azi eu sunt cu mine indiferent de voi...ma am pe mine ,ma tin in brate si simt ca nu trebuie sa ma iubiti voi, eu ma iubesc. La sfarsit e doar un cimitir, unde toti ne ingramadim intr-o mare de  pamant....

azi

Vreau să am aripi !Asta imi doresc azi ....sa simt cum plutesc sa uit de tot, sa fug de greu ....sa am o viata uşoara ,să fiu rea Azi sunt rea .....sunt rea de tot .Azi ma trezesc tarziu si pun toata noaptea lumea la cale.Azi regret ca nu scriu frumos si ca nu stiu sa imi exprim toate gandurile.Azi exist in lumea ta doar fizic ,azi nu ma mai plang de nimic pentru ca azi fac exact ce imi doresc.Îmi imaginez cum ar fi dacă pentru o zi as merge pe luna,cum ar fi făra soare vara si cum aş arăta eu daca as fi neagra sau scunda incă nu mă pot hotarî .Azi trăiesc doar ca să povestesc.Scriu prostii stiu ,dar azi scriu exact cum vreau eu.Cine stie cat de mare o fi un ou mic?Azi nu raspund la intrebări pentru ca azi doar le pun.Mi-e foame!Foame de fericire .Vreau sa fiu fericită .Fericită ca atunci cand totul este cum ti l-ai dorit .Ca atunci cand ai tot ce iti doresti si nimic nu sta in calea fericirii tale.Azi vreau sa plec in Spania.Ma imaginez cu ghiozdanul in spate si Vamonos!.Azi miroase a zapada .Azi ma uit la un film.Azi o sa fiu eu cea care are o mie de ganduri pe secunda,cea care trece de la o extrema la alta,cea care glumeste non stop si uita sa fie serioasa.Azi nu o sa mai rad sau o sa rad toata ziua?.......................Gandurile mele de azi.

De la retro la o artã

“Retro” înseamnă priviri aruncate în trecut . Asta este definiţia dată primelor filme realizate vreodată. Aşa cum a afirmat şi Georges Sadoul , important istoriograf al cinematografului mondial , dar totodată si critic de film, “O artă s-a născut sub ochii noştri”.

              Edison, inventatorul “Kinetoscopului”considera cã avea drepturi asupra orcãrui procedeu ce amintea de “moving pictures”facându-le astfel zile negre celor care încercau să producã filme cinematografice. Edison însã se înşela pentru cã odatã cu apariţia “Kinetoscopului “în 1889 aproape simultan în toatã lumea au apãrut “camere “si aparate de proiecţie : ”Cinematograful “ în Franţa prin Louis Lumiere , ”Bioscopul” în Germania prin Robert Paul, ”Vitascopul” în Statele Unite prin Thomas Armat. Între octombrie 1895 si aprilie 1896 şi-au fãcut debutul aproximativ în toatã lumea. În România a apãrut mai târziu prin Lazãr Cassvan care a instalat Kinetoscopul într-o barcã in târgul Moşilor.

            

              

                Conform istoricului si criticului american Arthur Knight cea de-a şaptea artă ar fi apărut în  1893 cu o prezentare a unui actor nu foarte cunoscut  Fred Ott care a strănutat in faţa aparatului de filmat .  Însă prima prezentare cinematografică publică a avut loc la 28 decembrie 1895 la Paris cu aparatul fraţilor Lumiere . Filmul s-a numit “La Sortie des Usines”-Lumiere(Iesirea din Uzinele Lumiere). Cu o durată de numai 46 de secunde filmul prezenta ieşirea muncitorilor din uzină.

.

                 Prin 1900 Georges Melies realizează pentru prima data scurt metraje ce aveau un firicel de subiect , de fapt erau adaptări ale unor basme pentru copii. Dar poveştile lui Melies constituiau doar începutul , astfel că în 1903 se realizează filmul “The Great Train Robbery” care arată jefuirea unui tren poştal , urmărirea şi prinderea faptaşilor. Acest film al lui Edwin S. Porter a reprezentat un stimulent pentru realizarea filmelor de lung metraj precum şi începutul unei ere înfloritoare în industria cinematografică.

                  Cinematograful era însă considerat în continuare un amuzament de  bâlci şi era tratat cu dispreţ de oamenii serioşi . În 1910 s-a lărgit masa amatorilor de film aceştia puteau folosi filmul ca să se instruiască , oferindu-le documentare despre vânătoarea de animale şi exediţiile arctice. Arta cinematografică prinde avântul mult râvnit de realizatorii de film abia din 1914 .

                 În 1917 apare filmul “Charlot soldat” în Franta . Acum o sală de cinema era plină de oameni de toate tipurile după cum povesteşte şi  Alexandre Arnoux  “O mulţime extrem de pitorească umplea până la refuz micul teatru . Soldaţi din toate armele ,cu chipurile grave şi misterioase pe care  le cioplise războiul , perechi de îndrăgostiţi , cumetre palavragioaice , îndrăgostiţi caraghiosi ;unii spectatori scoteau din când în când din traistă câte ceva de-ale gurii,  oferind şi vecinilor ; o femeie grasă şi respingătoare mânca un cârnat şi nu pierdea nici o scenă din farsa epică :râdea , plângea, se ciupea , isi frângea mâinile. Ieşind din perioada tatonărilor , filmul a cucerit lumea;a izbutit să înfrunte criza teribilă care ameninţa să-l reducă la un simplu mijloc de amuzament” încheindu-şi astfel amintirile.

                   Odată cu filmele de lung metraj ce aveau un subiect bine stabilit de la început, au apărut şi actorii. Astfel în 1913 apare o adevarată “febră a starurilor”. Actorii care în urmă cu un an sau doi erau mulţumiţi dacă primeau cinci euro pe zi acum peste noapte s-au trezit posesorii unor salari uriaşe. Un  astfel de exemplu este chiar binecunoscutul Charlie Chaplin ce a fost descoperit de Mack Sennett  ca interpret comic în sălile de music-hall din Statele Unite, unde câstiga 75 de dolari pe săptămână . Acesta a acceptat să joace în comediile Keystone ale lui Sennett ajungând astfel în 1917 să semneze primul contract din industria cinematografică, de un million de dolari, pentru First Naţional

                  Hollywood-ul a devenit în 1915 Magie a cinematografului. În mai puţin de cinci ani , aproape toată industria cinematografică s-a concentrat la Hollywood şi în regiunea sa . Hollywood ,după cum afirma şi ziaristul francez Maurice Bessey nu era un cinematograf la fiecare pas ,vedete pe strada şi o viitoare stea în fiecare vânzătoare de magazin . Nu! Hollywood era un oraş invizibil într-o aglomerare uriaşă: 125 de kilometri de la nord la sud ,50 de kilometri latime si 3 500 000 de locuitori.

                   Odată cu anii 20’ filmele şi industria cinematografică a devenit dependentă de staruri. Au fost construite săli mari de spectacol,  astfel nici un punct aglomerat să nu se afle la mai mult de o ora de mers cu tramvaiul .

                       În 1927 s-a descoperit Movietone sau Vitaphone adica procesul de imprimare a sunetului ce a fost folosit la sonorizarea vodevilurilor de scurt metraj si a jurnalelor de actualităţi. Astfel a apărut primul film muzical  “Cântăreţul de Jazz”ce a stârnit un interes deosebit în rândurile spectatorilor. Pentru prima data pe ecran se afla o pesoană vie care nu mai folosea pantomime pentru a îşi exprima dorinţele . Aşa apare şi comedia vorbitoare a lui Max Sennett “Picnicul familiei” care arată pregătirea familiei pentru ieşirea la picnic. Se observă şi o mărire a numărului de spectatori din cinematografe . Dacă în 1927 înainte de apariţia filmelor cu sunet într-o săptămână şaizeci de milioane de spectatori mergeau la cinema ,în 1929 imediat după apariţia sonorului numărul spectatorilor care frecventau cinematografele creştea la o sută douăzeci de milioane.

                    Criza economică afectează însă şi industria cinematografică. Astfel numărul spectatorilor scade , deşi proprietarii încercau diverse metode să îşi păstreze clienţii ,aceştia încep să manifeste o oarecare răceală faţă de filmele ce le erau oferite.

                    Jurnalele cinematografice devin o forma de transmitere a ştirilor  Primul jurnal rulează în Franţa (jurnalul Pathe ),dar se bucură de un mare succes în Statele Unite (Pathe-News) unde este cumpărat de fraţii Warner ,iar începând cu 13 august 1947 se va numi “Warner Pathe News”. În timpul primului război mondial aceste jurnale se bucurau de o largă popularitate deoarece cu ajutorul lor erau prezentate imagini de pe front . Durata unui astfel de jurnal era în jur de 10 minute, însă pe parcursul unui film puteau fi inserate mai multe astfel de jurnale.

                      În 1935 apare jurnalul de actualităţi “March of time”lansat de Henry Luce , fondatorul revistei “Time” Fiecare episod al acestui jurnal începea cu …..“pornind de la credinţa că responsabilitatea filmului este atât de a informa cât şi de a distra audienţa….. vă prezentăm March of time. Acesta a rulat 16 ani , iar în 1951 este înterupt , iar genul ca atare decade.

          Industria cinematografică în România

Dacă filmul în Europa vede lumina zilei prin fraţii Lumiere , în România filmul debuteaza în al doilea deceniu al secolului XX. Producţia de film românească a fost îngreunată de cauze politice sau financiare. Între 1911-1948 filmul românesc nu s-a bazat pe o producţie autohtonă ci pe colaborarea cu investitorii străini care de cele mai multe ori s-a dovedit a fi păguboasă. Totuşi unele din filmele realizate acum s-au situat între cele mai importante producţii mondiale din primele decenii cinematografice. S-au identificat 84 de filme artistice ,11 filme de animaţie si fragmente aparţinând a 70 de benzi .

                     După 1948 apare un alt obstacol pentru filmul românesc : implicarea politicii şi anume a regimului comunist. Toate filmele realizate acum trebuiau să abordeze subiecte favorabile regimului comunist. Cu toate acestea filmele realizate înainte de revoluţia din 1989 s-au remarcat prin felul în care fie făceau atacuri subtile la adresa regimului fie erau în conformitate cu cerinţele acestuia.

                    Din 1990 filmul românesc cunoaşte două subiecte ,un subiect  cu tente occidentale sau americane cu problematici specifice lumii în care trăim şi un altul prezentat de  generaţia care a făcut film în perioada comunistă, care propune subiecte dure , lumea fiind doritoare să afle adevarul despre realitatea dinainte de revoluţie .

                   

               “Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viaţa de jos ,când n-au mai avut candoarea să creadă în viaţa de sus , au început să creadă în viaţa ca-n filme.

                 Starul a fost întruchiparea unui eden intermediar ,unde Eva poarta bikini ,merii cresc în piscine ,iar şarpele îşi petrece vacanţa pe un iaht personal.

                   Bine sau rău –aşa a fost.

                   Pentru o bună parte a lumii ,filmul a fost într-adevar o uzină care produce vise ,conserve de vise .La început ,vise serpia .Pe urmă technicolore,iar spre dimineaţă , înainte de ora trezirii-coşmaruri…”(Ecaterina Oproiu-critic de film)

Bibliografie:
               -Istoria Hollywoodului-Charles Ford
               -A fost odată un cinema-Lazăr Cassvan
               - http://ro.wikipedia.org