M-am pierdut! Am pierdut sensul si cad in gol ....inchid ochii si caderea poate fi placuta. Nu am nimic. Dar sunt bine. Nu plang. Nu am lacrimi destule pentru cate suflete trebuie sa plang. Si la ce ar folosi acum. Nu e tarziu ,dar nici devreme nu e.M-am gandit gandit de multe ori cum sa descrii un om pe care nu il cunosti decat din amintirile celorlalti? Il iubesti pentru ceea ce ai fi vrut tu sa fie. Il iubesti pentru ca in mintea ta el e perfect, asa cu ti-ai dori tu sa fi fost. Nu vorbesc la un timp trecut, dar nici la unul prezent. El e aici cu mine in fata mea imi urmareste privirea cand ma gandesc la el si cu toate astea el e departe.Il simt atunci cand sunt singura, ma urmareste ca atunci cand iubesti un lucru, dar nu poti decat sa il admiri,fara sa il atingi. Ii simt mangaierea, vocea uneori. Il caut in vis atunci cand stiu ca e singurul lucru care ar putea sa ma faca sa suport forta cu care viata isi stapunge ghearele in mine si imi ia si ultimul gram de speranta. El e acolo.In umbra,dar e. Nimeni nu e ca el. El asculta.El stie cum simt si de ce simt. El ma strange in brate atunci cand plang si nu imi cere explicatii atunci cand gresesc. Nu il cunosc. Ii stiu doar vocea si chipul. M-am intrebat de multe ori daca m-ar vedea ce parere ar avea despre omul care am devenit.