E zi din nou.Azi ma trezesc din nou.Alta zi din nou pe acest pamant. Pierd ritmul ca intr-un dans.In fiecare zi gandesc mai putin si devin o masina ca toti ceilalti. Vreau nemurirea atat de mult, desi realizez ca e singurul lucru pe care nu il pot avea. Am totul, am sensul nu am rostul. Plutesc, adorm simt cum merge trenul asta nenorocit.Du-te draq! Asta zic in gand la fiecare obstacol. Imi pierd mintile, si cu toate astea sunt la fel. Scriu in fiecare zi vreau sa vad unde ajung. Visez prea departe de orizontul meu si cu toate astea sunt departe de corpul meu.Mintea mea e acasa, Vreau atat de mult acasa! Si cu toate astea nu ma pot desprinde de tastatura asta neagra care ma obiga sa imi scriu viata pe un blog .Aici indiferent cine citeste, nici nu isi imagineaza cat de diferit ma comport.Sterg orice urma de melancolie sau de despresie. Nu sunt nebuna. Desi uneori as prefera sa fiu.E mai usor poate asa as avea curajul sa va zic ce imi doresc.De fapt cum sa zic asta daca nici macar eu nu stiu.VREAU......Dar ce e fericirea? Un copil ,un caine si o imbratisare.Asta e cea mai mare fericire.