Unde am ajuns? De unde am plecat? Cu ce am ajuns? Cum iubesti ura? Tipi la mine de parca te-as auzi. Printre atatea ganduri vorbele tale zboara cu viteza unui glont pe langa mine. Nu ma atinge nimic. Nici frigul nu il simt. Simt doar o privire ce nu intelege lumea. Oglinda asta e mult prea mica pentru gandurile mele. Nu ma cuprinde. Ochii nu inteleg, ei nu stiu nimic. Cu cate vad mai multe cu atat inteleg mai putin. Privesc in gol. Nu te teme! Stiga o voce catre mine. Dar de ce sa ma tem? De cine? Ma ai pe mine!inca o data aud vocea. Nu ma tem de moarte. De viata ma tem. Ea uita ca eu o doresc mai mult decat orice. Am o dorinta imensa sa reusesc.Am o vointa ce ar darama zidurile cu privirea. Cu toate astea ma tem de viata. Ma distruge. Imi distruge fiecare fir de iubire, fiecare raza de speranta. Nu plang. Dar invat sa traiesc exact cum invata un copil sa deseneze. Nu imi doresc decat imposibilul si daca nu il gasesc macar am incercat. Macar stiu ca viata nu ma lasa,dar ca eu o las.