Dezamagim in fiecare zi un om. Suntem dezamagiti in fiecare zi de un altul. Asa functineaza roata vieti. Suntem dezamagiti de noi insine, ne simtim inutili, incapabili sa ne depasim propriile limite. Cum sa pot face asta? Suntem atat de diferiti pe cat suntem de asemanatori. Imi creez singura filme. Asta nu ma face sa fiu un om singur ma face doar mai visatoare. Am zile de vise si zile cand realismul ma trosneste. Sunt atat de aproape pe cat sunt de departe. Nu sunt trista ...doar priveste zeci de ochii ce m-ar strapunge la prima abatere. De ce? Pentru ca asteapta ceva de la mine, ceva ce nici macar eu nu stiam ca sunt capabila sa realizez. Ii consider vinovati, sunt singura care care ar trebui totusi arsa de vie pentru ca mi-am uitat idealurile,sperantele,fericirea si mai ales m-am uitat pe me intr-un loc la minti mele.M-am inchis singura in temnita si acum cineva imi traieste propriul film. Lucrurile nu sunt cum vrem noi sa fie, sunt exact cum artrebui sa fie. Imi caut ambitia prin cenusa, dar o pierd printre sticlele de vin si fumul de tigara. Sunt intr-o cautare disperata incat am uitat cu desavarsire ce caut. Caut frumusetea... intelepciunea.....blandetea.....dragostea primei zile. Ziua in care le aveai pe toate. Sunt pesimista, dar inca sper intr-o lume model, intr-o lume in care plansul exista doar de fericire, in care eu ca om stiu ce imi doresc...imi doresc sa ................................